- ýtriu
- s. n. [-triu pron. -trìu], art. ýtriul; simb. Y
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ytriu — ÝTRIU s.n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium. Trimis de spall, 27.02.2002. Sursa: DEX 98 ÝTRIU s.n. Element metalic, alb cenuşiu, uşor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje. (din … Dicționar Român
ytrifer — YTRIFÉR, Ă, adj. (Despre minereuri) Care conţine ytriu. (din fr. yttrifère) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDN ytrifér adj. m., pl. ytriféri; f. sg. ytriféră, pl. ytrifére … Dicționar Român
ytrocerit — YTROCERÍT s.n. (chim.) Fluoră naturală de calciu, de ceriu şi de ytriu. (sil. tro ) [Denumit şi ytrocalcit] (cf. fr. yttrocérite) [def. TLF] Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DOOM ytrocerít s. n. (sil. tro ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român